Antonela BarbuSuntem preocupați să organizăm multe evenimente. Alergăm dintr-un loc în altul. Ne rătăcim, pentru a ne regăsi. Întâlnim oameni, ocolim oameni. Ne bucurăm de un curcubeu și trăim deja trecutul primei imagini în câmpul cu Sânziene. Lumea te întreabă : Mai ai timp ? Dai din cap și spui : Da. Mă străduiesc !
Ne străduim suficient să avem timp ? Timp pentru noi, timp pentru rugăciune, timp pentru a aprinde o lumânare, timp pentru a citi ?
Nu știu. Răspunsul este în fiecare dintre voi.
Eu, mi-am făcut timp să citesc. A doua carte până la Sânziene, cartea Î.P.S. Andrei Andreicuț. Am citit-o în zi de Sărbătoare și am ales acum să vă scriu despre ea.
Recunosc. Când am primit-o cu autograf din partea Î.P.S. Andrei Andreicuţ, mi-a fost un pic teamă să o deschid. Știam că mă așteaptă multe îndemnuri și povețe, pe care am datoria să le spun și eu mai departe.
Cartea ,,Mai putem trăi frumos?”, apărută la Editura SOPHIA este o Pledoarie pentru o viață morală curată și este scrisă din tot sufletul.
O putem considera o scrisoare trimisă din partea prietenilor dragi, care ne spun deschis cum este lumea, cum trebuie trăită viața, ce trebuie să schimbăm și cum să ne facem timp pentru rugăciune.
Împărţită în 6 capitole, cartea tratează subiecte precum prietenia, căsătoria, naşterea de prunci, rănile fiinţei omeneşti pricinuite de păcat. Ultimul capitol ne aduce mijloacele de vindecare recomandate de părinţii contemporani.
Citesc primele pagini și încerc să vă conving și pe voi că pentru a trăi frumos trebuie să gândim frumos. Sunt în jurul nostru, oameni care ne întunecă mintea. Când întâlnim astfel de oameni, nu putem decât să ne amintim că lumea a fost zidită de Dumnezeu și își are frumusețile ei, de aceea nu trebuie să vedem viața noastră doar în negru, ci să învățăm să iertăm, spunând în gând ,, Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac…“
Literatura duhovnicească aduce în atenția noastră cele cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul. Dintre acestea, cel mai agresat simț este văzul. Televizorul și internetul ne bombardează cu informații și cu greu reușim să ne desprindem de știrile despre sinucideri sau crime sau de reclamele care promovează sexualitatea, atunci când accesezi pagini pe internet. Am întâlnit persoane care nu știu ce să caute pe internet, ci vor să vadă doar filme și știri. Mai precis, despre ceea ce văd la televizor citesc ore întregi pe internet, apoi alte ore discută despre ce au văzut. Sunt puțini cei care vor să citească cărți, să caute muzee virtuale, să descopere frumusețea mănăstirilor sau a locurilor în care nu reușesc să ajungă din lipsa timpului sau a banilor.
Părinții, preoții, profesorii și bibliotecarii au o misiune importantă în această lume. Să îndrepte oamenii spre o bună lectură, spre rugăciunea zilnică, spre spovedanie și spre Sfânta Liturghie.
La început, misiunea pare grea, însă împreună și cu ajutorul lui Dumnezeu putem cultiva și noi gânduri bune. Imaginați-vă că mergeți pe stradă și că vă întâlniți cu un copil. Acesta vă pune în palmă un bilet. Îl desfaceți cu grijă și citiți: Fă acum o faptă bună ! Dă biletul mai departe !
Faci o faptă bună și dai biletul unei persoane adulte, pe care o întâlnești pe drum. Îl deschide și se uită la tine ciudat. Va da el biletul mai departe, va face el o faptă bună ? Eu cred că da. Nu contează de la cine primești sfatul, ci dacă îl urmezi ! Trebuie doar să începi sau să reîncepi să faci fapte bune și să-i ajuți pe alții !
Cartea ,,Mai putem trăi frumos?” trebuie citită și simțită. Este o carte te motivează și care îți dă încredere. Am ales și un citat al Bătrânului Ieronim despre rugăciune. Este atât de simplu să înveți să te rogi. Nu ai nevoie de manuale, pentru că rugăciunea vine din tine.
,,Rugăciunea este o convorbire cu Dumnezeu. Când simțim bucuria rugăciunii, suntem foarte vioi. Este o pregustare a vieții din Rai. Și dacă vă străduiți mult, Domnul o să v-o dea. Rugăciunea îl ridică pe om la contemplarea dumnezeiască. Mihail, Bătrânul meu, era tot lumină când se ruga. și, în această stare, nu se ruga cu cuvintele, ci cu mintea. Cuvintele sunt surcelele pe care le folosim până se aprinde focul. Când focul rugăciunii este aprins, adică atunci când vine căldura și durerea inimii, omul nu mai poate vorbi. Îl simte și Îl aude pe Dumnezeu în el. Atunci vin lacrimile. omul atinge o măsură duhovnicească, aceea este Rugăciunea inimii, a doririi duhovnicești și a inefabilelor gemete.“
Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a născut la 24 ianuarie 1949, în satul Oarţa de Sus, judeţul Maramureş, din părinţii Andrei şi Elena, ca primul dintre cei trei copii.
Vă ofer o listă ale volumelor scrise de Î.P.S. Andrei Andreicuţ.
- Spovedanie și Comuniune, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1998
- Dinamica despătimirii, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
- Spiritualitate creștină pe înțelesul tuturor, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002
- Morala Împărăției întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2003
- Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004
- Ospățul credinței, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1999
- În pas cu tranziția, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1999
- S-au risipit făcătorii de basme, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
- Repere de morală creștină, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007
- Dialog al vremii cu memoria, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009
- Dragostea fascinantă şi nemuritoare, ed. Renaşterea, 2011
Add comment