Amir Heidarkhodaee aduce poveştile persane de Ziua Universală a Iei la Mediaş

Şapte  zile despre Ie.

Am luat în mână ,,Lampa lui Aladin” şi mi-am pus o dorinţă. Nu am spus-o nimănui şi atunci, dorinţa s-a îndeplinit.

Grigore Leşe alături de Amir Heidarkhodaee, un tânăr cu plete lungi şi negre ne vor cânta la setar, tambur, la fluier şi cu vocea, în data de 21 iunie, de la ora 18.00, la Sala Traube din Mediaş.

Mi-a fost dor de Seherezada şi de magia celor ,,O mie şi una de nopţi” . Am citit multe cărţi despre viaţa femeilor din Iran şi am descoperit că în fiecare dintre personaje, trăieşte Şeherezada. Femeile din Iran au un dar mai aparte  de a povesti şi de a comunica.  Ajungi pe nesimţite într-o lume în care trebuie să te descalţi la intrare, să te aşezi într-un colţ şi să te laşi fermecat de zâmbetele luminoase ale oamenilor buni. În fie­care iranian se ascunde un ar­tist, fie că scrie poezie, e un maestru în arta caligrafierii sau un muzician amator. 

“Dacă intri în Iran e ca şi cum ai intra în trei-patru ţări deodată, iar regiunea mea natală este cel mai bun exemplu, un amestec de naţionalităţi, minorităţi etnice, culturi, tradiţii. Aveam aici arabi, turci, kurzi, bahtari, foste triburi nomade. Am luat de mic copil legătura cu obiceiurile, cu muzica lor tradiţională, trăiam laolaltă, nu separaţi pe etnii. Toate familiile de pe două străzi eram prietene, ne vizitam tot timpul şi fiecare respecta tradiţiile celorlalţi. Fotbalul era preferatul tuturor. Jucam fotbal şi dansam, nu-i om în zona nu-i om în zona Golfului care nu are ritmul în sânge. Şi acum dansez de fiecare dată când se iveşte ocazia”. 

Îşi dorea să devină pictor şi, deodată, s-a trezit cucerit pe deplin de muzică.  La vârsta de 16 ani, a luat setarul în mâini, a zdrăngănit un pic la el, a încercat câteva cântecele pentru începători şi a fost atât de încântat, în­cât imediat s-a înscris, cu ajutorul financiar al su­rorii sale, la o şcoală de arte. A cântat prin parcuri, a locuit prin atelierele pictorilor, într-o perioadă boemă. Atunci când a primit invitaţia de a concerta pentru prima oară în România, Amir se afla în Teheran, în­tr-un soi de embargou per­sonal. Stătea în casă şi studia, el cu setarul şi cu Dumnezeu. 

În toamna lui 2011, Amir a făcut parte din grupul de trei instrumentişti iranieni care l-au însoţit pe scena Festivalului George Enescu pe maestrul Grigore Leşe, ce dorea să prezinte similitudinile dintre muzica pastorală românească şi muzica Orientului. Iranienii erau îmbătaţi de sentimentul libertăţii, de posibilitatea de a cânta pe străzi, la terase, de a da frâu liber muzicii. Leşe l-a îndrăgit pe Amir, i-a admirat talentul de impro­vizator, pasiunea cu care cântă, şi i-a propus noi colaborări.

Rezultatul unei astfel de colaborări îl vom avea pe scena Sălii Traube în data de 21 iunie, de la ora 18.00. Ştiu de pe acum că în sală se va aşterne liniştea, vom închide ochii şi vom asculta poveştile persane spune la cele mai ciudate instrumente venite dintr-o lume de basm. 

 

Grigore Leşe şi Amir Heidarkhodaee

Cum te poţi simţi să cânţi lângă Sfinxul din Bucegi?

Sursă: Formula As