Visele nu se pot alege…

Mă îmbrac în roşu. Merg să fotografiez vulturii şi să filmez cum ninge. Mai târziu, beau o ceaşcă cu cafea şi ciocolată cu mentă, pentru că am ales între capuccino şi expreso.
Seara, mă uit la actorul copilăriei mele, Sergiu Nicolaescu, pentru că mi-e dor de ,,Ultima noapte de dragoste”.
Înainte, citesc din poeziile lui Francois Villon şi aleg ”Epistola pentru prieteni”.
Noaptea, visez. O altă epocă sau poate un război. Închid ochii…Prin mintea mea se derulează  ,,Mihail, câine de circ” împreună cu ,,Pistruiatul”, ,,Felix cu Otilia” care se ţin de mână şi zâmbesc Liceenilor pe ritm de rock and roll. Nea Mărin îi face curte Ciulandrei, iar comisarul Moldovan îşi ia ,,Revanşa”.
O noapte lungă…asemenea unui film în care dai viaţă personajelor tale.

Mă îmbrac în alb. Merg să fotografiez un gând rătăcit şi să filmez vântul. Mai târziu, savurez un ceai cu boabe verzi de cafea, pentru că aleg dintre cele patru sortimente de ceai din cutie.
Seara, mă uit la un film despre război şi iubire sau la un film poliţist, depinde. Seri cu Sergiu…
Înainte, ascult o muzică specială pe Mezzo, pentru că m-am săturat de alte posturi de muzică.
Noaptea, visez. Nu ştiu dinainte ce,  dar mă gândesc la nemurirea ta, Maestre!
O noapte lungă…eşti cu mustaţă, apoi cu barbă, eşti  tânăr, apoi bătrân, eşti viu… în final, rola de film scoate acel sunet…şi mă trezesc.

Dimineaţa, aprind o altă lumânare şi nu deschid televizorul, pentru a auzi veşti despre tine.

Femeia la 40 de ani păstrează actorii în amintire, aşa cum au interpretat rolurile din filme.