Oglinda şi zambila înflorită

În fiecare dimineaţă deschid ochii şi privesc în oglindă. 

Maschez urmele viselor de pe obraz cu un fond de ten şi ofer mai multă lumină ochilor, cu un fard turcoaz. Trasez o linie tremurândă cu un gri argintiu şi am grijă să nu întind prea mult rimelul pe gene, deşi nu reuşesc de fiecare dată.

Privesc din nou în oglindă. Împletesc cele două codiţe, cât mai romantic şi îmi aranjez cu grijă cravata rebelă. Gata. 

Privesc din nou în oglindă. O altă persoană îmi zâmbeşte şi îmi întinde mâna. Are un tatuaj cu un semn infinit pe unghia de la degetul inelar. Este colorat în primăvară. Hmmm! Afară, încă ninge. Îi întind mâna şi fac un pas spre persoana din oglindă. Zâmbeşte! Închid ochii şi lumina mă învăluie cu o căldură de nedescris. Mă invită la dans şi nu fac nici un gest să mă desprind. Muzica e prea tare şi nu aud vocea care spune cuvinte magice. Îi privesc buzele. Au o culoare roz pal. Îmi amintesc că nu m-am rujat în această dimineaţă, pentru că nu eram hotărâtă ce culoare să aleg. 

Încerc să descifrez mesajul: ”Bucură-te! Astăzi vine primăvara! Zâmbeşte! Florile înfloresc pentru tine!”

Nu-mi vine să cred. 

Dansul mă răsfaţă. Întorc capul şi urmez raza de soare. Sunt singură. Persoana de lângă mine a dispărut. Din sufragerie se aude la laptop, Natasha Saint Pierre. Cu grijă, deschid uşa şi merg direct la fereastră. Zambila e acolo, înflorită, pentru mine. Îmi revine în minte mesajul:  ”Bucură-te! Astăzi vine primăvara! Zâmbeşte! Florile înfloresc pentru tine!” 

Şi mă bucur ! În sufletul meu e primăvară, chiar dacă la meteo se anunţă ninsori. 

În curând…ninsorile se vor topi, iar zambila roz va creşte!