Mariage d’amour…alb şi negru

Ascultă!

În păr îi cădeau petale albe. Rochia îi era prea lungă şi o ridica, atunci când păşea cu emoţie pe alee. Piciorul atingea iarba udă şi mâinile căutau ritmul muzicii în aer. Încerca să compună ultima parte a melodiei, dar nu reuşea.

El, în costum negru, cu zâmbetul pe buze, îi completa acel tablou. Ce instrument îi definea gândurile? Vioara, chitara sau…pianul? Urmărea lung cum ochii  ei vorbeau lacrimilor despre ultimii cireşi înfloriţi.

Alb şi negru. Atingeri în alb şi negru. Două clape ale unui pian vechi, rătăcit într-o poveste.  Se contopesc într-un mariage  d’amour, tresar. Fiecare clapă îndrăgostită de muzică,  respiră privirea ta, când o atingi. Cireşii se scutură de vise şi trăiesc parfumul ultimei primăveri.

Alb şi negru, doar ea şi el. Clapele pianului îşi strecoară bilete la ultimul spectacol. Vor cânta, chemând liniştea în suflet, când spectatorii s-au retras. Respiră alb, respiră negru …în colţuri diferite şi lumi negăsite pe hartă.

Cireşii îţi lasă în palmă fructele roşii, dulci – acrişoare, iar pianul vechi mai are o singură partitură: Coleur Tendresse şi găseşte în el puterea să-şi transforme visele în realitate.

Femeia la 40 de ani pictează în aer doar Cheia Sol.