Cuvintele ne sărută atunci când visăm !

A venit timpul să ne scuturăm de umbrele zilei ce se apropie de sfârșit. Trăim momentul înserării privind apusul soarelui până când ultima culoare lăsată în urmă pe cer, se pierde în întuneric. Adunăm primele stele în cutia de ciocolată și  pictăm cu zâmbetul lor, ultima foaie de desen. Luna ne seceră cu privirea, le lăsăm zâmbetul și  pictăm cu degetele înmuiate în ciocolată cu praf de stele, ca atunci când eram copii. Prima dată așezăm pe hârtie, în colțul drept o palmă aurie cu miros de scorțișoară. În colțul stâng, compunem un munte din piese de puzzle, cu vârful în spuma norilor pufoși cu gust de fistic. În mijloc, trasăm cu degetul arătător o valiză cu vise de înghețată de vanilie, topite ușor spre marginile de jos a paginii. Presărăm din pumni praful de stele și adăugăm copaci cu ciocolată și mentă. Cu degetul mic pictăm literele amestecate ale cuvintelor pierdute în întuneric, atunci când soarele ne-a șoptit somn ușor. Un a de la apus,un i de la istorie, un r de la răspuns și un c de cuvinte. În loc de semnătură așezăm apăsat un sărut, în dreapta jos și îl stropim apoi cu ardei iute, pentru a nu-l fura nimeni. Pe spate lipim o etichetă din catifea roșie, ca și cum ar fi un covor pe care calcă doar prințesele din povești. Scriem cu o pană înmuiată în călimara istoriei, titlul tabloului: Cuvinte care ne sărută.

Cuvintele care ne sărută, fac bine sufletului nostru atunci când visăm, nu-i așa?

Ce spui de un astfel de tablou, Cristina ? Pentru expozitia de Sf. Valentin. 🙂 O dedicație pentru tine să ai inspirația necesară !