Antonela Barbu– Doriţi să vă conectaţi? mă întreabă un robot pe computer.
– Hmm! Da, îi răspund cu voce tare, pentru a mă auzi şi de data aceasta.
Eroare?! A apărut o eroare în viaţa mea? Aaa, nu ! Doar de la reţeaua de internet !
Mă conectez din nou. Tastez corect adresa de email şi parola. De data aceasta este bine. Sunt verificată.
– Sunteţi conectată! îmi spune din nou robotul.
Zâmbesc şi copiez câteva replici uitate într-un caiet. Mă conectez la prezent şi le modific.
Sunt frunza ce o ţii în palmă
Şi obosit vrei s-o striveşti.
Sunt lacrima dulce şi calmă,
Scrisă în legile-omeneşti.
Sunt inima ce se coboară,
Iar tu încerci s-o desprinzi
Când pulsul ei te înfioară
Închizi ochii să o simţi.
Sunt pasul tău pierdut în iarnă
Şi umbra ta din primăveri.
Sunt clipa care se răstoarnă
În taina viselor de ieri.
Sunt soarele ce străluceşte
Tot mai puternic azi pe cer.
Sunt steaua ce călăuzeşte
Gândul pierdut spre un mister.
Femeia la 40 de ani se poate conecta la prezent.
Add comment