Avem nevoie de praf magic în această Primăvară

1 martie este o zi specială pentru mine. În anul 2007, biblioteca se muta într-un sediu nou, modern și sărbătoream acest eveniment împreună cu partenerii acestei instituții de cultură.

1 martie era ziua de naștere a regretatului primar Daniel Thellmann. A plecat prea devreme dintre noi și în loc de mărțișor, ducem la mormântul său, flori.

1 martie este prima zi din acest an, fără praf magic…

Ieri, 29 februarie 2012 a fost ultima de serviciu pentru doamna Lucia Suciu, bibliotecar la Secția pentru Copii. Am participat alături de colegi la pensionarea dânsei. Pentru că doamna Lucia a fost mai mult decât o colegă pentru mine, i-am pregătit un discurs și un cadou de suflet : Gemul de înțelepciune, săculețul cu talisman și cartea „Moștenirea tărâmului pierdut”

Cum a sunat discursul meu?

Cam așa…

„Am fost unul din miile de cititori ai Secției pentru copii. Când  eram mică, adoram această secție pentru căldura pe care o transmitea. Am crescut…și cu toate că eram la liceu, mai citeam cărți cu adolescenți din această secție.

Nu știu dacă dragostea de carte o insuflă primul învățător, însă cu siguranță primul bibliotecar face acest lucru.

De  multe ori, mi-am imaginat-o pe doamna Lucia Suciu, ca pe Albă ca Zăpada, înconjurată de piticii ce stăteau cuminți pe scaunele și ascultau povești. Și de multe ori, mi-am dorit să fie  o zână ce pune praf magic în cartea pe care o împrumută  celor mici sau celor mari. Uneori a reușit, alteori nu. Știu că a avut nevoie de mult praf magic și nu îl găsea întotdeauna în lumea basmelor…din realitate.

Anii au trecut și iată că am crescut, având plăcerea să lucrez împreună cu doamna Lucia.

Au fost zile frumoase… Ore în șir în care derulam un proiect și nopți în care nu dormeam din cauza emoțiilor : vom putea duce la bun sfârșit totul ?

Ceea ce am început, am reușit să realizăm cu succes ! Munca în echipă dă roade, de cele mai multe ori !

Au fost și zile încărcate de energie negativă. Ne-am supărat, nu am vorbit, însă am reușit să trecem peste aceste momente cu bine.

Știu că în viață, oamenii sunt apreciați mult mai mult după ce nu mai lucrează alături de colegi. Și acest lucru se va întâmpla și cu doamna Lucia. Va fi apreciată de toate persoanele cu care a lucrat, mult mai mult de acum încolo. De ce  spun acest lucru ? Pentru că doamna Lucia și-a pus amprenta pe fiecare lucru, pe fiecare carte din Secția pentru copii, a format și a îndrumat mulți copii și tineri. Și-a făcut simțită prezența în cele mai ascunse colțuri ale  bibliotecii, dar și în viețile noastre și a fost cu bune sau rele, colega cu o mare influență pentru noi. Amintesc că a venit în bibliotecă, în anul în care m-am născut eu…și poate de aceea este ceva ce ne va lega, chiar dacă  pensionarea este rodul dulce al muncii de o viață și înțelepciunea unui nou început!

Felicitări pentru o carieră deosebită !

Acum că vă PENSIONAȚI, puteți face ceva ce majoritatea celor ce lucrează nu pot… SĂ ZAMBEASCĂ luni dimineața! Și mai puteți să trimiteți raze de soare în fiecare dimineață, prin e-mail sau Facebook pentru a ZÂMBI și a ne aminti momentele dragi petrecute împreună !”

Vă recomand să-i sprijiniți pe colegii care mai au un pic până se pensionează ! Au nevoie de atenție deosebită și clipe pe care să și le amintească cu drag!