Antonela BarbuLegendele îşi fac loc în mintea mea…
Îngerul florilor îmi întinde o ceaşcă cu un sirop auriu şi mă îndeamnă:
– Bea ! Zânele nu îţi vor face vrăji de primăvară ! Inima ta, nu va suferi ! Bea !
Îi privesc ochii albaştri şi asemeni unui copil hipnotizat, beau cu sete din licoarea preparată. Simt cum anotimpurile vin într-o ordine nescrisă, obrajii îmi ard, iar degetele desenează cercuri pe coala albă.
La miezul nopţii, când artificiile se aprind, sunt acolo cu un cuvânt, pentru că pot fi oriunde…
Scap ceaşca din mână, iar puful de păpădie încremeneşte lângă mine. Picăturile aurii se preling pe cămaşa albă şi încerc să îmi salvez ultimele pagini din legendă…legenda păpădiei:
” aş vrea să trăiesc oriunde aş putea fi găsită cât mai repede de către copiii plecaţi de la şcoală sau care se zbenguiesc şi aleargă peste câmpii. Aş vrea să trăiesc pe lângă drumuri şi în poiene, dar şi printre pietrele din oraş, ca să pot face fericit pe oricine cu floarea mea pufoasă.” Tu eşti floarea care îmi place cel mai mult” a exclamat îngerul, adăugând : “Vei înflori oriunde apare mai întâi primăvara şi vei fi numită floarea copiilor”.
Din primăvara trecută, păpădia mea are puful încremenit de dor. M-am oprit la timp…şi dorinţele s-au împlinit cu răbdare, când nu m-am aşteptat.
Femeia la 40 de ani îşi lasă amprenta şi asupra unei păpădii.
(Visited 158 times, 1 visits today)
Add comment