Vreau să fiu un semn de carte !

În fiecare dimineaţă,  ating cu vârful degetelor, cărţile de pe raft. Mi-e teamă să nu le trezesc din liniştea lor, pentru a le întreba dacă sunt fericite sau dacă vor să asculte muzica lui Bach.

Dar astăzi, s-a întâmplat o minune.

O carte de pe raftul din stânga,  mi-a făcut un semn discret să o iau în braţe. Nu am luat-o în seamă. M-am plimbat printre rafturi şi ea a repetat gestul. M-am îndreptat spre ea cu paşi mici şi a sărit fără teamă de pe raft. Am prins-o şi m-am bucurat că avea încredere în mine.

Şi-a deschis prima pagină şi scria: Îmbrăţişează ! Am strâns-o la piept şi am simţit parfumul amestecat al Africii. Câţi oameni au citit-o? Câţi  oameni au înţeles-o? Câţi oameni  au urmat-o?

Cartea mi-a deschis o altă pagină: Lacrimă ! Am privit-o cu emoţie. Ce înseamnă aceste cuvinte scrise cu mină roşie? De la cine vin? Nu am avut răbdare şi am căutat în baza de date. Cartea nu a fost împrumutată niciodată şi totuşi existau aceste cuvinte.

Încă o pagină s-a deschis, în timp ce mă întrebam dacă e vreo minune sau dacă visez.

Un alt cuvânt m-a trezit la realitate: Violenţă !

Am închis ochii pentru o clipă. Cartea m-a îmbrăţişat puternic, a vărsat o lacrimă pe obrazul meu şi mi-a povestit timidă, întreaga poveste de viaţă a scriitoarei Ayaan Hirsi Ali.

Şi atunci, am înţeles mesajele transmise şi mi-am dorit să fiu un semn de carte, pentru a  arăta  drumul celor care vor să lupte împotriva violenţei.