Ursuleţul de pluş a salvat-o !

Frânturi…

Afară ploua din ce în ce mai tare, dar ea rătăcea pe stradă cu ochii în lacrimi. Îi era teamă să ajungă acasă. Simţea cum corpul nu o mai ascultă. Din buzele pictate cu câteva ore cu rujul roşu, curgeau picături de sânge. Le ştergea cu mâneca de la cămaşă, dar nu se opreau. Nu putea să plângă, pentru că obrazul îi era rănit şi lacrimile ar fi făcut-o să strige de durere. Însă acum, nu mai conta ! A trecut pe lângă o maşină parcată pe stradă şi a îndrăznit să se privească în oglindă. Nu se recunoştea. Părul îi era încurcat şi murdar, obrazul rănit, buzele umflate şi pline de sânge. Parcă ar fi căzut de pe bicicletă, dar a uitat că ea nu ştia să pedaleze.

Şi apoi, cine ar fi crezut-o?

Prietenii lui au asistat la toată scena şi nu au spus nici un cuvânt. Privea în oglindă şi îşi amintea cât de mult a însemnat el pentru ea. Acum însă, nu mai valora nimic.

Palmele lui nu o mai mângâiau cum făceau altă dată, ci din ce în ce mai des, o loveau fără milă. Care au  fost motivele lui ? Gelozia ? Lipsa de încredere ? Încăpăţânarea ? Sau pur şi simplu, el nu mai era un om puternic, ci doar un băiat  laş ? Se răzbuna pe ea?  Încerca să-i înţeleagă motivele, pentru a-i ierta actele de violenţă.

În acea zi, ea a primit un ursuleţ de pluş. Avea prins şi un mesaj: ,,Îmbrăţişează, Nu lovi !”

Nu a crezut-o că l-a primit pe stradă, aşa că a lovit-o fără milă. Nici nu a citit mesajul ursuleţului şi …oricum nu-l înţelegea. El s-a transformat deja, într-un om violent.

Îşi strecură mâna în buzunar după ghemotocul din pluş. L-a scos pe Tery, ursuleţul albastru. Era plin de noroi. L-a strâns tare în braţe, a luat telefonul în mână şi a apelat la 112. Avea nevoie de ajutor.

…

A strâns la piept ursuleţul de pluş care a salvat-o şi i-a zâmbit. Terapia prin îmbrăţişare a avut un mare efect  şi datorită oamenilor care au ajutat-o,  acum se putea bucura.