Povestea unui soldăţel şi muzica la gramofon

Afară a  început să plouă.

Fetiţa a deschis uşa magazinului şi a intrat repede să se adăpostească de stropii reci, care îi udaseră rochiţa de mătase. Îi udaseră şi steaua strălucitoare, prinsă în păr  şi de aceea era tristă. Am văzut cum privea mirată fiecare lucru din magazin, căutând ceva anume. O umbrelă veche, o broşă, o agrafă sau o pălărie cu bordură? Nu ştiu.

A deschis o carte şi s-a aşezat pe un scaun, într-un colţ,  să nu o văd.

Auzeam cum picurii de ploaie băteau în geam şi dintr-o dată, din cei şapte soldăţei în armură, cel mai mic m-a bătut pe umăr şi m-a întrebat: ” Nu-i aşa, că seamănă cu balerina din povestea mea ? ”

Am râs. Ce balerină vine să citească o carte  într-un magazin de antichităţi?

Am auzit un sunet deosebit, venit parcă dintr-o altă poveste. Era o melodie veche, cântată la un gramofon. Soldăţelul îi întinse mâna fetiţei, invitând-o la dans. Cu obrajii roşii, părul ud şi rochiţa şifonată, fetiţa s-a ridicat de pe scaun, a făcut o piruetă în faţa soldăţelului şi l-a prins de mână, zâmbindu-i.

Timpul a stat pe loc şi pentru mine, iar ploaia s-a oprit.

Dansul magic al soldăţelului cu micuţa balerină, muzica veche ascultată la un gramofon cu corpul din lemn şi pâlnia din metal, sunetul ploii şi poveştile uitate, readuse la viaţă de zâmbetul unui copil m-au făcut să redescopăr cu nostalgie fiecare lucru din magazin.

I-am oferit fetiţei o altă stea pe care şi-a prins-o în păr. Mi-a mulţumit, apoi a deschis uşa şi a plecat din magazin. În lumina soarelui, am văzut două siluete ce străluceau. Am întors capul spre soldăţel, dar nu mai era pe etajeră. În locul lui, era o carte cu poveşti. Plecase cu balerina de care se îndrăgostise.

Pe etajeră au rămas alţi  soldăţei  ce aşteaptă să danseze cu micuţele balerine, ascultând muzica veche  la gramofon.

Poate că, fiecare soldăţel sau cavaler în armură din magazin are povestea lui de iubire.