Antonela BarbuVă amintiţi? Primul meu articol era despre căutarea ursuleţilor de miere…prin copaci. Şi iată că după 2 luni i-am descoperit ascunşi după un copac, iar unul dintre ei se legăna pe o creangă şi atârna cărţile cât mai sus. Zâmbind, mi-a spus că a pregătit pentru aceste luni de toamnă să citesc trei cărţi. Offf…au multe pagini.
Când am văzut că e vorba de ”Şapte ani în Tibet”, ”Al treilea ochi” şi ”Sunt Tzu era un biet mototol” m-am luminat la faţă şi i-am promis că voi găsi timp, până vine Moş Crăciun.
Aşa că, le-am primit fericită şi iată-mă citind ”Al treilea ochi” de Lobsang Rampa. Am descoperit cu unele lucruri se aplică şi la noi în ţară, un mesaj spus diferit de o persoană…Nu ştiu, pentru derutarea adversarului sau pentru că vrea să nu mai avem încredere în ea.
Se spune că în Tibet, mesagerii poartă un mesaj scris, dar dau şi o versiune orală ce poate fi destul de diferită. În vremurile de demult bandiţii trimeteau mesageri de avertizare şi acţionau potrivit mesajului scris, când atacau de pildă o casă mai prost păzită sau chiar o procesiune. De aceea s-a ajuns la obiceiul de a scrie un mesaj mincinos care să ademenească bandiţii în locuiri în care ei să poată fi prinşi. Întotdeauna se accepta versiunea orală ca fiind cea valabilă.
Eu aplicam principiul că ce este scris rămâne şi trebuie respectat…dar văd că nici legile nu se aplică, aşa că …mă gândesc în ce să mai încredere…
Add comment