Antonela BarbuÎn pauză am reuşit să mai împart cele 100 de autocolante, în aşa fel încât să zâmbească toată lumea. Trebuie să recunosc că am oferit persoanelor dragi mai multe zâmbete şi pentru cei de acasă !
Au urmat sesiunile de speed-training. Nu prea ştiam de ele ! Am mers împreună cu invitaţii speciali la Nicu Vîţ şi am vorbit despre Ghidul cu poveşti. Zumzăie ceva în biblioteci…computerul? Offf! Ce temă de lucru am primit prin e-mail …! Mulţumesc Nicu, dar parcă vin sărbătorile! Voi face apel la memorie şi voi scrie tot este de interes !
Yupiii ! Cafea !
Mă pregătesc pentru Târgul de Idei, Servicii, Aspirații, Visuri și Temeri. Da. Sună frumos. Am aflat de la Florinela mai multe şi speram să fim împreună în zona de centru. Dar, nu a fost să fie şi temerile mele au rămas acolo. Poate…altădată ! 🙁
Mi-am ales un colţ în care să expun materialele mele cu BuniNeţii. Nu aveam prea multe, pentru că nu ştiam exact cum se va desfăşura. Domnul Mircea a fost obosit şi a plecat să se odihnească şi să o liniştească pe soţia lui că este bine. Mi l-a dat în grijă, am uitat să scriu asta ! A fost tare drăguţă la telefon şi sper să nu se supere daca voi dezvălui că mi-a spus aşa: ”Ţi-l dau în grijă pe copilul meu. Să vezi să mănânce, să nu alunece că e zăpadă şi ai grijă de el. Ştii că bărbaţii sunt nişte copii mai mari !” Daaaa! Ştiu ! Sau cred că ştiu !
Am lipit fotografiile şi toate erau în jurul tatălui meu, primul meu BuniNet, pentru că el este ”centrul universului meu, după mama !”.
Am lipit şi explicaţii, mai ales cele cu colegii din presă că sunt alături de proiect şi cea cu turma de oi, realizată de doamna Aurelia. Le veţi vedea pe Facebook în album.
Şi nu am ratat să scriu că dau autografe, că ofer din borcan, bucăţi de fericire şi să leagăm pe balansoar, bunicii (mascota de la Patricia). M-am plimbat pe la colegi, am primit bomboane, insigne, chiar şi pălincă şi am avut parte de frumoasa sesiune foto, cu mulţi oameni frumoşi care mă inspiră. Despre cea oficială cu Boiki, deja cu peste 30 de like-uri pe Facebook, nu pot decât să spun că i-am scris pe hârtiuţă un autograf de la ”Mama BuniNeţilor”, cum m-a botezat Anca Răpeanu.
Şi pentru că sunt o persoană visătoare, inovatoare am căutat să nu fiu tristă şi să zâmbesc mereu, chiar dacă nu au ajuns toţi oamenii importanţi la standul meu. Trebuie să spun că a fost al doilea semn, standul meu era lângă cei din zona de Sud – Est. Like !
Dacă în partea a II-a a impresiilor mele nu aveam emoţii, iată că a sosit seara trainerilor. Se spune că multe lucruri se întâmplă, pentru că aşa e scris. Offf! Şi al treilea semn nu a stat pe loc. A venit împreună cu o altă zăpadă !
Atunci am înţeles cum stă treaba cu plicurile… cadouri multe ! Yupiii! Şi încă un semn ! Am primit o cană, am făcut schimb cu domnul Pîslaru şi m-am ales cu un om de zăpadă, din poezia mea ! Ooooo…Diana şi Elena. Mulţumesc fetelor! Va fi singurul om de zăpadă, care nu se va schimba de la an la an, nici nu se va topi… de dor ! Şi am primit ciocolată din Bulgaria sau Ucraina !
Despre dansul fulgilor de zăpadă nu mai scriu decât atât…că s-a oprit la jumătate ! Să fie un alt semn?
Poate…va urma partea a IV-a , ultima zi !
Add comment