Antonela BarbuV-am scris deja despre tânara scriitoare din Iași, care a apărut împreună cu cățelul ei bichon si prietenul fotograf la emisiunea Ham Talent.
Laura Baban este o persoană deosebită, care își vinde poveștile despre Tic singură singuricã. Nu are o editură în spate, care să se ocupe de promovarea ei, ne are doar pe noi, cei care am aflat de ea de pe Facebook, care am urmărit-o cum scrie în fiecare zi, cei care i-am comandat cărțile și am citit minunatele aventuri cu Domnul Tic. Am plâns și am râs împreună cu ei, ne-am bucurat și am ascuns sub pernă borcanele cu dulceață, pentru a lua câte o linguriță când ne simțim singuri.
Noi, cei care abia așteptăm să facă ochișorii mari Domnul Tic și să plece la muncă, nu putem lăsa o zi fără să-i postăm pe pagina de Facebook un comentariu sau o fotografie.
Noi, cei care am respirat aerul alături de Tic prin Fălticeni, în Iași sau Gheorgheni, cei care ne-am tăvălit prin frunze sau prin zăpadă, noi, avem acum o misiune importantă: să devenim mesagerii lui Tic, să vorbim despre el și despre Laura, pentru ca lumea să o cunoască mai bine și să-i cumpere cărțile. Ele sunt adresate tuturor, indiferent de vârstă și poate fi un cadou cu aromă de portocale pentru fiecare om pasionat de lectură !
Laura a postat un mesaj pe Facebook. Vă invit să o cunoașteți și să distribuiți mai departe această poveste ! Sunt încă multe cărți care așteaptă să fie în mâinile voastre !
,,Dacă v-a plăcut vreodată ceva ce-am scris eu, orice, oricând, atunci luați de mână acest status dându-i un “Share”. Vă rog. Sunteți singurii care puteți vorbi mai departe de “Domnul Tic”. Nu-i scriu Moșului, vă scriu vouă. De Crăciun îmi doresc un “Share”. Și anul ăsta nu vă mai cer nimic, vă promit!
Nu vă ascund că am nevoie să-mi cumpărați cărțile. Asta știu să fac cel mai bine. Să scriu. Și vreau s-o fac liber. Fără edituri. Viața mea nu e o afacere, de aceea mi-am publicat cărțile ca autor independent. Sunt mândră de tot ce-am realizat. Fac bine ce fac. Și cel mai important: numai cu sufletul fac. Asta e frumusețea când faci lucrurile de capul tău.
“Îți doresc să vină ziua în care spui cu capul sus: Sunt scriitoare, trăiesc din cărțile mele…” Găsesc asta într-un comentariu rătăcit. Nu știu cum să reacționez.
Nu trăiesc din cărțile mele. Am grijă de căței prin străinătate și lucrez la garderobă. Lucrez de la 16 ani. De pe la 20 nu mai primesc bani de acasă, doar trimit.
Nici cărțile mele nu trăiesc din cărțile mele, măcar. Pentru a treia carte iar va trebui să pun de-o campanie să strâng resurse pentru tipărirea ei. M-ar durea sufletul prea tare să știu c-o am scrisă, c-o așteaptă atâta lume și că nu-i pot da inimă de hârtie. Și-i scump al naibii drumul de autor independent.
Să știți că nu mă plâng. Am primit mult-mult ajutor. Ați fost aici pentru “Domnul Tic”. Ați crezut în mine. Am făurit două cărți împreună. Le-am trimis în bibliotecile românilor. A fost frumos! Le-au luat români din Japonia, America, Italia, Spania, Anglia, Noua Zeelandă, Germania etc.
Nu sunt un scriitor care își înmoaie stiloul în cerneală în timp ce îi e foame și frig. Mi-e bine, sunt fericită, sunt norocoasă. Dar nu vă ascund că m-aș bucura să fiu doar scriitoare. Să pot călători și să vă aduc povești. Să vă vorbesc despre oameni fel de fel. Să vă vorbesc despre un copac aflat la o distanță de jumătate de pământ de voi. Să vă descriu jocul unui copil. Să vă aduc cu gândul pe un pod, printre picioarele oamenilor. Să vă plimb într-o valiză. Am atât de multe resurse sufletești, am atât de mult de dăruit. Dar biletele costă bani. Și mâncarea la fel. Bagajele nu se fac singure și nici chiria nu se plătește cu povești. Fie ele faine.
La asta mă pricep. Să vă spun povești. Să va aduc în ochi doruri. Să vă desenez obrajii în zâmbet. Să vă emoționez. Să vă plimb. Să vă vorbesc despre iubire. Și din toate astea ies cărți. Frumoase ca o copilărie.
Cărți. Pentru 0-99 de ani. Am două și vă așteaptă aici: http://bit.ly/DomnulTic1si2
Citiți-le. Dăruiți-le de Crăciun. Lăsați-le pe o bancă în parc. Împrumutați-le celor care nu și le permit. Donați-le unei biblioteci. Orice, doar să ajungă la cititorii lor. Iar eu să fac un pic mai ușor ce fac.
Vă mulțumesc cu totul! Inimă și zâmbet. Sărbători cu iubire, dragii Ticului! Ho-ho-ham!”
Laura , noi așteptăm următoarele cărți și suntem alături de tine !
Add comment