Ce citim în această toamnă de la Editura Humanitas în Raftul Denisei ?

Pe ,,Raftul Denisei” s-au aşternut primele frunze de toamnă. Printre ele, descoperim cărţile scriitorilor consacraţi, laureaţi sau nominalizaţi ai unor prestigioase premii literare internaţionale (Nobel, Booker, Pulitzer, Goncourt, Orange, Cervantes etc.), dar şi pe cele ale unor debutanţi de excepţie. Din loc în loc, printre castane,  Yasunari Kawabata îşi dă întâlnire cu Jonathan Safran Foer, John Updike cu Jeanette Winterson, Anais Nin cu Mo Yan, Naghib Mahfuz cu Tash Aw, Gregor von Rezzori cu James Frey.

Pe o bancă îşi fac apariţia Dave Eggers şi Dario Fo, aducând cu ei ultimele apariţii editoriale, pentru a le aşeza pe Raftul Denisei.

Dar cine sunt cei doi autori, care zâmbesc în razele de soare ale toamnei?

Dave Eggers, copilul teribil al literaturii americane de început de mileniu, s-a născut la Chicago în 1970 și a studiat jurnalismul la University of Illinois. Volumul său de debut, Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor (A Heartbreaking Work of Staggering Genius, 2000; Humanits Fiction, 2012), aflat între demers autobiografic și ficțiune, a devenit imediat un bestseller, numărându-se printre finalistele la Pulitzer Prize, în 2001, și fiind desemnat „Cartea anului“ de publicațiile Los Angeles Times, San Francisco Chronicle, Washington Post și Time. Doi ani mai târziu publică romanul Să te ții alergătură!(You Shall Know Our Velocity; Humanitas Fiction, 2007), încununat cu Independent Book Award în 2003. O pseudourmare intitulată The Only Meaning of the Oil-Wet Water apare în 2004. Eggers continuă să publice cu succes volume de proză scurtă: How We Are Hungry (2004), The Unforbidden Is Compulsory or Optimism (2004) și Short Short Stories (2005). Romanul său din 2006, What Is the What: The Autobiography of Valentino Achak Deng, a fost finalist la National Book Critics Circle Prize în 2006 și a primit Prix Médicis Étranger în 2009. În același an publică volumul Zeitoun, povestea emoționantă a unui supraviețuitor al uraganului Katrina, care rămâne în New Orleans în timpul dezastrului și salvează oameni cu ajutorul unei canoe, recompensat cu American Book Award, Los Angeles Times Book Award, Dayton Literary Peace Prize (2010) și, în Germania, cu Albatross Preis (2012). Urmează bestsellerurile O hologramă pentru rege (A Hologram for the King), în 2012, și The Circle, în 2013. Heroes of Our Empire apare în 2016. Eggers este fondatorul unei cunoscute edituri din San Francisco, McSweeney’s, și s-a implicat în diferite programe de activism cultural. A mai primit PEN American Center’s Award of Honor (2011) și Inforum’s 21st Century Visionary Award (2012).

Dario Fo s-a născut în 1926 în Lombardia. După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a studiat artele frumoase la Accademia di Belle Arti di Brera de la Milano. În 1950 a început colaborarea cu RAI, scriind texte satirice pe care le şi interpreta ca actor. Colaborarea cu RAI a durat peste un deceniu şi a prilejuit numeroase conflicte cu cenzura exercitată de Biserica Catolică. De aceea Fo a renunţat la ea, dedicându-se în exclusivitate teatrului, în cadrul companiei întemeiate în 1962 împreună cu soţia sa, actriţa Franca Rame. Dario Fo a fost şi a rămas un om de teatru total: scrie textele, semnează regia spectacolelor, joacă pe scenă de multe ori ca unic actor. Piesele sale aveau la început o structură de farsă şi erau scrise în răspăr cu „teatrul burghez“ al epocii, reînviind tradiţia italiană a improvizaţiei din commedia dell’arte. În 1969, Fo montează spectacolul Misterul buf, cel mai mare succes al său, care reunea texte în diferite dialecte recitate de un singur interpret: autorul însuşi. Au urmat: Morte accidentale di un anarchico, Non si paga! Non si paga!, Parliamo di donne, L’uomo incinto. În plan politic, omul de teatru a militat toată viaţa în rândul stângii italiene, fiind totodată, prin textele şi spectacolele sale satirice, un critic necruţător al derapajelor politice din peninsulă. În 1997, Dario Fo a primit Premiul Nobel pentru literatură, acordat în virtutea faptului că „urmând tradiţia saltimbancilor medievali, batjocoreşte puterea, redându-le celor asupriţi demnitatea“. În anul 2014 a publicat cel dintâi roman al său, Fiica papei.

Îi privesc de departe cum fac schimb de cărţi şi împărtăşesc opinii despre operele lor. Un mic exerciţiu de imaginaţie, un schimb de experienţă plin de magia literelor.

Dave Eggers prezintă romanul tradus în peste 30 de limbi: O hologramă pentru rege.

„În O hologramă pentru rege – un fel de Moartea unui comis voiajor globalizat –, plin de compasiune și umanism, Eggers face un nou salt în proza lui, oferind cititorului un roman cu totul neașteptat, diferit“. (New York Times Book Review)

Alan Clay e un consultant de 54 de ani care lucrează pe cont propriu, divorțat și tatăl unei fete, Kit, studentă, căreia trebuie să-i plătească taxele școlare. Un proiect grandios, dedicat așa-numitului Oraș Economic al regelui Abdullah (KAEC) și un sistem de teleconferințe holografic pe care Alan urmează să-l prezinte regelui, îl duc într-o zonă deșertică a Arabiei Saudite, unde urmează să se ridice o așezare spectaculoasă. Regele însă întârzie să apară, iar Alan și cei trei tineri care fac parte din echipa lui își petrec zilele într-un cort alb, lipsiți chiar și de conexiune la Internet. Singurul prieten al lui Alan se dovedește a fi un tânăr saudit, Yousef, șoferul său, care îl inițiază în obiceiurile locale. Tot el este cel care îl însoțește la spital când Alain își descoperă o excrescență ciudată la ceafă și se suspectează de o boală fatală. Pe acest fundal, angoasele încep să se acutizeze și lucrurile iau o întorsătură cu totul neașteptată.

Dario Fo, în vârstă de 90 de ani aduce un frumos cadou al toamnei: Fiica papei, cel mai vândut roman al anului 2014 în Italia.

Romanul lui Dario Fo Fiica papei face dreptate uneia dintre cele mai hulite figuri ale istoriei: Lucrezia Borgia.

Dario Fo, iconoclastul autor al Misterului buf și a multe alte piese de teatru ce reînvie tradiția commediei dell’arte – laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1997 –, a publicat în 2014 primul său roman Fiica papei, dedicat vieții uneia dintre figurile remarcabile ale Renașterii italiene: Lucrezia Borgia. Fascinat de ideea lumii ca spectacol, Dario Fo reconstituie în cheie sarcastică societatea italiană din vremea Renașterii, propunându-ne totodată o suită de portrete desenate de el după originalele timpului. Din acest cadru desprinde povestea familiei Borgia care alcătuiește o adevărată saga, plină de înfruntări și crime sângeroase, săvârșite deopotrivă prin fier și prin otravă. Pe Lucrezia însă, fiica lui Rodrigo Borgia, devenit papă în 1492 sub numele Alessandro VI, Dario Fo o prezintă, în acord cu cercetările cele mai recente, drept o victimă a mașinațiilor tatălui și ale fratelui său, celebrul Cesare Borgia, ea fiind în realitate o făptură sensibilă, iubita unor bărbați cu nume răsunătoare în epocă, protectoare a artelor, artiștilor și umaniștilor vremii, care a dovedit totodată un curaj bărbătesc în înfruntările armate dintre cetățile italiene.

„Desprinzând istoria papei Alessandro VI Borgia și a rudelor sale din Renașterea italiană, obținem o saga tulburătoare, în care personajele se poartă fără pic de respect cu adversarii lor și adesea chiar între ele. Victima menită sacrificiului e, fără îndoială, de fiecare dată, încă din copilărie, Lucrezia, aruncată cu orice prilej și fără pic de milă, atât de tată, cât și de frate, în vâltoarea intereselor financiare și politice. Ce credea dulcea copilă despre asta nu-i păsa absolut nimănui. De altfel, e femeie – motiv suficient chiar și pentru un tată viitor papă și pentru un frate pe cale de-a deveni cardinal. Ba, câteodată, Lucrezia nu-i nimic altceva decât un colet cu sâni plinuți și fese trăsnet. Ah, era să uit, până și ochii îi sunt plini de vrajă.“ (Dario FO)

Denisa Comănescu sărbătoreşte 10 ani de ficţiune  străină, 10 ani cu emoţii şi cuvinte care îţi ating sufletul, 10 ani cu autori premiaţi, laureaţi şi debutanţi.  După terminarea facultăţii, Denisa şi-a ales cariera de editor. A fost, pe rând, redactor-şef şi director editorial la două edituri importante din România, construind mai multe colecţii de literatură străină cunoscute, iar din august anul 2007 deţine funcţia de director general al Editurii Humanitas Fiction. În luna mai 2006 a lansat prima colecţie de carte personalizată, ,,Raftul Denisei”, dedicată ficţiunii străine.

Aproape 400 de titluri sunt aşezate pe raft, completând tabloul în fiecare anotimp. În aceste zile, printre frunze şi castane au apărut cărţile O hologramă pentru rege şi Fiica papei.

În pregătire, la Editura Humanitas şi în Raftul Denisei se regăsesc alte trei titluri pe care le aştept cu nerăbdare: Marguerite Yourcenar – Povestiri orientale, Ken’ichi Yamamoto – Enigma Rykiū şi Coelho Paulo – Spioana.