Vreau să plantez al doilea copăcel în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul.
Am ales în această seară să vă scriu despre al doilea volum scris de Corinne Hofmann, apărut în Editura ALFFA în anul 2006. ,,Adio, Africa”, face parte din colecţia de ,,Cărţi adevărate”, exemple de viaţă, cărţi care te remontează după ce le citeşti şi îţi schimbă modul de a gândi şi visele.
Cartea ,,Adio, Africa” aduce libertate şi o nouă viaţă pentru Corinne, în timp ce pentru masaiul Lketinga aduce divorţul, pierderea fiicei, Napirai şi a averii lăsate de soţia sa. Suntem martorii decăderii unui bărbat, din cauza geloziei şi a comportamentului inuman de care a dat dovadă.
6 octombrie 1990 este data marcată cu roşu în calendar, deoarece Corinne fuge din Kenya alături de Napirai, fuge de lângă marea dragoste pe care a simţit-o în toată fiinţa sa, dar la care nu mai are curaj, putere şi încredere să se întoarcă.
După ce 4 ani a stat prin tufişuri în Kenya, alături de Lketinga şi a dus o viaţă de ,,mzungu”, deşi într-o viaţă anterioară simţea că face parte din tribul Samburu, Corinne a considerat salata proaspătă cu brânză şi salam, o delicateţe.
Ajunsă în Elveţia, în casa mamei sale, făcând eforturi să-şi revină după hepatita care o chinuia, Corinne încearcă să se adapteze într-o civilizaţie europeană, într-o lume plină cu maşini pe stradă, care o oboseau, într-o lume în care Napirai era studiată de copii şi mamele lor. Autoarea îşi caută un serviciu, pentru a avea un venit din care să trăiască, reuşeşte să divorteze de Lketinga după mari lupte birocratice şi se simte din nou femeie, nu doar mamă.
O doare mult plecarea din Kenya, dar mai ales depărtarea de familie. Ţine legătura cu James, fratele lui Lketinga, ajutându-i cu bani, trăieşte experienţa unei excursii pe Kilimanjaro şi întâlneşte o nouă dragoste, total diferită de cea pentru un masai.
Africa, înseamnă pentru Corinne ,,o luptă de supravieţuire până la graniţa cu moartea”.
Pe când în Europa, timpul trece repede, în Africa totul decurge lin, zilele par a fi mult mai lungi şi înveţi să ai răbdare. Răbdare a avut şi Corinne. Răbdare pentru a cultiva şi a creşte iubirea alături de masaiul care avea grijă de ea, când era bolnavă, care o spăla pe cap şi se juca cu Napirai. Dar amintirile frumoase, pe care le simţea, pe care le dorea în mintea ei, erau înlocuite de gelozia lui Lketinga, de actele lui de furie, de faptul că nu a ştiut să gestioneze averea pe care Corinne i-a lăsat-o, doar pentru a-şi recâştiga libertatea.
Povestea de iubire, experienţele trăite într-o lume diferită de cea europeană, în care bolile îţi aduc moartea a fost scrisă, pentru că emoţiile şi trăirile erau prea puternice în mintea ei şi a vrut să le împărtăşească împreună cu cei care iubesc Africa şi vor să o descopere, să o cunoască, să o simtă, să o înţeleagă.
În Africa, plângi doar atunci când a murit cineva, pe când în Europa, dai frâu liber lacrimilor pe obraz, când eşti fericit, când eşti îndurerat, când iubeşti, când poveştile te răscolesc şi îţi chinuie prezentul.
Cel mai emoţionant moment pentru mine, a fost cel în care Corinne o ia în braţe pe Napirai şi plânge după Kenya, după un vis distrus:
,, De ce plângi? Te-ai lovit? Altfel, tu nu plângi niciodată!”
,,Nu m-am lovit, scumpa mea, plâng, poate, pentru că nu am reuşit să fiu fericită cu tatăl tău.”
,,Dar mă ai pe mine!”, îmi răspunde ea, suspinând.
În viaţă, trebuie să luăm decizii care duc la astfel de momente emoţionante. Gândul că peste tot în lume, fetele sunt cele maltratate într-un fel sau altul, gândul că fiicei lor, Napirai i se putea face incizie la o vârsta fragedă conform tradiţiei şi regulilor africane o marchează nu doar pe autoare, ci pe oricine citeşte această carte.
Corinne a ales pentru fiica lor, a ales pentru libertate, deşi iubirea dintre ea şi masai, nu se va şterge niciodată pentru a scrie o altă poveste cu parfum european.
Deşi diferiţi, Corinne şi Lketinga au trăit cu o intensitate maximă fiecare moment din viaţa lor. Autoarea nu le-a înţeles limba şi tradiţiile, dar le-a acceptat timp de 4 ani.
Acest articol este scris în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul, cu sprijinul ROMSILVA.
Daca recenzia m-a captat..abia astept sa citesc si cartea, are un subiect interesant.
Iti recomand sa ai concediu si sa reusesti sa citesti toate 4 volumele, Camelia. Sunt experiente de viata. Multumesc.
Cat de curand o sa-ti urmez sfatul, multumesc
Sper, Camelia.
Am citit și eu toate cele patru volume, din păcate ultimul nu mi s-a părut a fi foarte reușit! Dar da, sunt niste experiente de viata ce merită efortul de a le parcurge!
Si eu ma asteptam la altceva, dar in recenzia ultimei carti vei descoperi lucruri care m-au impresionat pe mine. Multumesc, Bia.
Sunt carti extrem de interesante. Africa este un continent interesant
si frumos.
Succes !
Multumesc frumos, Juan.
Recenzia este f interesanta.Caut sa intru in posesia cartii.
O avem la biblioteca, doamna Magda.
Superba carte. Am cititi toate volumele si am ramas profund marcata de evenimente, cultura, obiceiuri. Minunata alegere.
Multumesc mult.
Mi-a placut mult recenzia ta! Felicitari!
Multumesc frumos, Rux.
Este o poveste foarte frumoasa ce reuseste sa ajunga la sufletul cititorului..Felicitari Antonela!
Multumesc, Ana. Sper sa o citesti si tu.
da Africa e interesanta, poate a sa imi faci si mie rost de carte,ma tenteaza sa o citesc!
Multumesc, Daniela. Iti pastrez un exemplar.
iubirea poate fi ciudata, chiar si in Africa
Asa este Iulia. Multumesc pentru comentariu. Iti recomand cartile.
Awww ciudat e cu iubire asta…
Asa e, Noemi. Ai reusit. Multumesc.
Super alegere! Felicitari! 🙂
Multumesc, Luminita.
Ai scris foarte frumos! Felicitari! Spor la copacei! 🙂
Multumesc mult, Adi. Maine voi scrie pentru al treilea volum si pentru copacel. 🙂
Emotionanta poveste, mi-ai starnit curiozitatea si sper sa o citesc.
Multumesc, Maria. Fa-ti timp sa citesti. Sunt 4 volume.
Cred ca poate fi ceva in genul “Eu si fiica mea” nu-i asa? Si avand in vedere ca aia mi-a placut cu siguranta imi place si asta. Iti doresc o padure de copacei! 🙂
Da. Mult mai profunda, Simona. Multumesc pentru comentariu.
Adio Africa,o poveste tulburatoare care te devasteaza prin intensitatea fiecarui rand parcurs. O poveste care te indeamna sa-ti depasesti propriile bariere, sa ai curajul Corinnei de a nu renunta la ceea ce isi dorea atat de mult in ciuda prejudecatilor(dragostea pentru Lketinga)dar si puterea de actiona in urma dureroasei experiente ,care a determinat-o sa fie mai puternica, sa se cunoasca mai bine si sa fie capabila sa supravietuiasca oriunde . De acesta data flacara vietii ei este Napirai , farama de dragoste a Kenyei, a lui Lketinga, a tot ce a fost Africa…
Foarte frumos spus, Gabriela. Multumesc.
Kenyan women especially a samburu women in the roll they play at their manyatta in upkeeping children in a place where almost every thing is hard to get ranging from food ,water and even the medic care,it`s a true motherly love to reckon and surely in most families they are family managers.A times my big wary when i see some menfail to take the responsibilities of their families and at the end of the day they want food to eat.
Thank you, Renu.
Africa, iubire, casatorie, divort…unora le pare doar o poveste, mie mi se pare un vis. Un vis ce poate sa se transforme in raiul pe pamant sau in iadul din inima. La prima vedere poate parea liniste, libertate, daruire, implinire dar din ce am inteles din recenzie s-a transformat intr-o constrangere, o iubire sugrumata de conditionare si gelozie bolnavicioasa. DA, merita sa lupti pentru visul tau si DA, de multe ori trebuie sa luam decizii capitale si dureroase, sa punem punct si sa o luam de la capat cu lectiile invatate adanc implantate in inima si minte…
Un vis ce schimba vietile oamenilor, Gabi?
m-ai convis! vreau sa le citesc!
Ce contrast evident: Africa vs Elveția, și totuși dragostea străbate frontiere!
In timp ce noi traim aici, toate lucrurile bune se intampla in Africa sau Asia. Saracie si spiritualitate. Imi vine sa-mi vand masina si casa si sa donez banii la saraci. Si nu o fac. De ce nu o fac? Asta stiu aia din Africa?
Felicitări pentru recenzie, pare interesantă cartea 🙂 Spor la și mai multe comentarii pentru câți mai mulți copăcei 🙂
succes in continuare , ai strans ceva , nu gluma 🙂
Multumesc, Coco. 🙂
Dupa ani petrecuti in jungla africana Corinne se reintorce in alta jungla,cea a civilizatiei.Trebuie se reinvete toate acele obiceiuri pe care le-a uitat.Niciodata nu a parasit-o curajul si taria de a reusi in viata.A putut oare sa uite o dragoste atat de mare pentru care si-a sacrificat famila si viata ei.Napirai,fetita ei, este singura care ii aminteste de ce a trait.Va recomand sa cititi Adio,Africa.O poveste adevarata plina de sacrificiu si curaj.Ma intreb ,oare eu as fi putut trai aceasta viata????????????????
Multumesc, Tatiana. Daca te-ai fi indragostit tare de tot, ai fi trait si tu povestea ta. Intrebarea se pune altfel: cat timp?
Corinne te admir pentru curajul tau.Ai incercat sa aduci in sufletele celor care nu au vazut nimic din lumea civilizata.Dar ce greu este sa schimbi oameni,obiceiuri.Poate daca am incerca si noi sa le aducem o raza de speranta acestor oameni ar fi mai bine.
Impreuna este cuvantul magic si schimbare este cuvantul realitatii, draga Tatiana.
Ai reusit sa ma faci foarte curioasa 🙂 Imi imprumuti si mie cartile citite de tine, nu? 😀
Bafta la strans comentarii!
Dupa ce-am citit prima carte, “Indragostita de un masai”, m-am repezit instant la urmatoarele, pe-atunci doar 3. Sunt proaspat venita din Africa si ma aflu cam in aceeasi pozitie (doar ca fara copil :), si nici n-am stat acolo 4 ani, ci doar 4 luni); dar stiu ce-nseamna dorul de Africa, ce te cuprinde ca o vraja si te cheama inapoi… Iubesc cartile Corinnei! Ma regasesc in ele!
Câte oferă Africa, un continent al poveştilor, misterelor. Frumoasă recenzie!:)