Gânduri de iarnă cu muzica FADO și fulgii de nea

Mă strecor printre fulgii de nea. Pășesc ușor să nu îi strivesc sub bocancii pe care i-am încălțat la prima oră a dimineții. Este frig și mi-am pregătit în termos un ceai fierbinte cu lămâie. Prima rază de soare îmi alungă somnul și îmi zâmbește. Parcul e pustiu și trist. Scot din buzunar căștile de la telefon și le pun la urechi. Nu vreau să împart cu nimeni acest moment.

Când trec pe lângă ei, copacii își scutură zăpada peste mine, în semn  de salut. Cineva mi-a spus odată, că ei își doresc să fie îmbrățișați, iar atunci când aleg să își scuture crengile, fie cu frunzele uscate, fie cu picăturile de ploaie sau cu fulgii de nea, vor să atragă atenția asupra lor. Privesc spre cer. Crengile lor sunt împreunate și nici nu știu cărui copac să-i dăruiesc îmbrățișarea mea. Închid ochii și mă învârt. ,,Primul de care mă voi lovi, va fi al meu.” Deschid ochii și zâmbesc. Ne-am întâlnit.  M-a atras ca un magnet, fără să mă lovesc de el. M-a ales, m-a oprit și m-a chemat. Îl îmbrățișez ușor și îl simt cu vibrează. ,,Mă faci să mă topesc”, aud o voce, ce vine parcă din inima lui. Îmi lipesc urechea de scoarța lui umedă și vreau să ascultăm împreună aceeași melodie suavă. Sufletele noastre se ating.

Cine spune că un copac nu are suflet?  Dau muzica mai tare și îi pun căștile în jurul trunchiului. Îl simt cum tremură. Nu a ascultat niciodată muzică Fado. Îi amintește de focul iubirii și dorul îl cuprinde. Ar vrea să strige că a pierdut amintirile despre ea, dar nu poate. Ultima frunză l-a părăsit, luând cu ea o cutie cu fotografii făcute pe atunci când erau fericiți și verzi. Îl strâng în brațe și știu că ar vrea să plângă de dor. Își scutură ultimii fulgi de nea peste mine și-mi spune: ,,Mi-ai transformat fulgii de nea în picături de ploaie, mi-ai dat îmbrățișarea ta fără mii de cuvinte și mi-ai adus bucuria. Acum aștept cu drag primăvara și mă voi îndrăgosti de o altă frunză, care nu mă va părăsi niciodată.” 

Momentele cele mai frumoase sunt atunci când asculți muzică Fado și deși nu vrei să împarți cu nimeni ce simți, un copac ce are parte de îmbrățișarea ta îți marchează sufletul. 🙂

Chuva

…Há dias que marcam a alma
e a vida da gente
e aquele em que tu me deixaste
não posso esquecer.

A chuva ouviu e calou
meu segredo à cidade
E eis que ela bate no vidro
Trazendo a saudade…

Despre puterea unei îmbrățișări …La Mulți Ani, Gabriela !