Antonela BarbuAmintiri și gânduri de anul trecut…înainte de ziua mea, în luna august.
Oare mai știu să pedalez ? Aceasta era întrebarea care mă frământa de câteva luni. Se apropia ziua cea mare și trebuia să îmi înving frica de a mă urca din nou, după zece ani, pe bicicleta roșie și cochetă, care mă aștepta în pivniță, la fel de frumoasă, ca atunci când am cumpărat-o de la magazinul care era situat pe Strada Târnavei, în Mediaș.
Nu îi sărise vopseaua, nici nu era îndoit cadrul, mai avea soneria, iar scaunul era încă fixat pentru a ajunge la pedale. Am ridicat-o cu grijă să nu mă lovesc la genunchi și am coborât-o cele zece trepte, până în strada principală. Am șters-o de praf și m-am urcat pe ea. M-am dezechilibrat un pic. Motivul era treapta de viteză care nu era reglată corespunzător. Mi-am amintit repede că schimbarea vitezelor se face întotdeauna în mers, niciodată pe loc fără să pedalez.
Și am pornit. Parcă zburam. Era o fericire imensă, ca atunci când la finalul cursei te așteaptă fluturând o medalie pentru învigători. Era victoria mea, de ziua mea ! Am ajuns la ieșirea din oraș. De data aceasta era o pistă pentru biciclete. Mă bucuram și adrenalina creștea cu fiecare km parcurs. Și deodată, am oprit. Venea acea curbă, de care mi-a fost teamă atâta timp.
Peisajul și liniștea din zona Eleșteului m-au întors în timp.
…Auzeam motorul mașinii din spate și parcă vedeam piciorul pe accelarație. În jur de 100 km la oră. Pentru prima dată nu am luat căștile să ascult muzică. Dumnezeu a fost acolo sus cu mine și vedea totul foarte clar. Din față, în curbă, pe partea dreaptă, intra cu viteză un Opel. În jur de 100 km la oră. Anticipam ciocnirea celor două mașini și pe mine cu bicicleta, între ele. Deodată, am tras de ghidon și am mers spre șanț. Cele două mașini au frânat brusc și au lăsat urme pe șosea. Mai era loc, cât să pui o palmă între cele două capote ale mașinilor. M-am ales cu o spaimă mare, cu zgârieturi și o entorsă la picior. Bicicleta era ok, dar nu mai aveam curaj să urc pe ea. Șoferii s-au speriat și mi-au dat o mână de ajutor să mă ridic. Unul dintre ei a urcat bicicleta în portbagaj și m-a adus până aproape de casă. Nu am vrut să spun nimănui ce s-a întâmplat, de teamă că nu oi mai urca niciodată pe bicicletă și să merg înafara orașului. Bicicleta a fost parcată timp de zece ani în pivniță, până să îmi înving teama și să pornesc din nou la drum.
Ziua mea de naștere se apropia și o dată cu ea, o întâlnire cu bibliotecarii din țară care pedalau. Cicliobiblio pentru prima dată în zona Mediașului. Așa că, după zece ani, am pedalat primii 35 de km alături de ei. A fost superb și fără teamă.
De anul trecut, pedalez de câte ori am ocazia, pentru că deja am învins, pentru că Mediașul are o pistă pentru bicicletă, pentru că este cel mai simplu și cel mai rapid mod de a obține o doză de hormoni de fericire. Ciclismul, precum și alte alte sporturi ciclice este o modalitate foarte bună de a scăpa de gândurile neplăcute.
De gânduri neplăcute, de frici, de temeri, poți scăpa și dacă joci handbal. Prietena mea practica acest sport și o admiram foarte mult. Se bucura de multe deplasări, de concursuri, de victorii, își făcea mulți prieteni. Pe vremea aceea, se punea mult accent pe acest sport, însă Henkel Beauty Care România, în parteneriat cu Federația Română de Handbal, nu aveau campania „Mingi în școli”. Acest proiect a fost lansat doar în anul 2016, iar scopul lui este să crească accesul elevilor la acest sport și să susțină viitoarea generație de campioni ai handbalului românesc.
Din Mediaș, nu am văzut nicio școală înscrisă până acum și de aceea, sper, ca la cea de-a treia ediție a campaniei „Mingi în școli”, prin care viitorii campioni de handbal ai României vor primi echipamente sportive să beneficieze și copiii din școala unde am învățat eu. Îi voi ambiționa să se înscrie și să completeze formularul de campanie de la secțiunea „Înscrie o școală” de pe platforma www.mingiinscoli.ro. A mai rămas o lună de zile să găsească o motivație care să le aducă o victorie și o bucurie copiilor.
Unul dintre obiectivele de anul acesta pentru ziua sunt să creștem la Mediaș, pe lângă cicliști fără teamă și handbaliști voinici, care să practice acest sport și să ducă numele orașului pe cele mai înalte cote.
Haideți să-i sprijinim împreună pe copii și să le oferim „Mingi în școli” !
,,Viitorul campion de mâine este copilul de astăzi care trebuie susținut în drumul către prima lui victorie.”
Dacă ai citit articolul despre victoria mea, despre „Mingi în școli” și ți-a plăcut, distribuie-l prietenilor și nu ezita să cumperi produse aparținând mărcii Fa în perioada 1 – 31 august 2018.
Astfel vei contribui și tu la dotarea școlilor din România cu echipamente sportive.
Poți afla mai multe detalii de aici: https://blogalinitiative.ro/
Add comment