O Primăvară cu poezie şi chitară

,,Ştii de ce plâng chitarele?
Le-au rănit amintirile.
Tu iubire, spune-le
Ce-a fost nu s-a pierdut!”

Primăvară,  astăzi cânt pentru tine şi-n fiecare moment în care te simt îţi scriu un cuvânt.

Am ales o literă ce se deschide asemeni unui curcubeu şi iată C -ul se lasă aşteptat. Două linii se unesc şi vine spre tine un H mut, timid, cu ochii pierduţi după o altă linie numită I. Zâmbesc. Ştiu că te ascunzi după un T, ce nu stă locului. Apare, dispare, apare şi fuge. Nu-l conving să asculte un A romantic şi să-i ofere o oră sau două de linişte, de cântec. Un R ar răspunde, dar nu are curaj şi un alt A, cu pensula înmuiată în dorinţă, scrie cuvântul serii: CHITARĂ.

Muzica se aude din maşină, lumea întoarce capul pe stradă, femeile râd, chitarele plâng, dorinţa arde şi ultima ţigară se stinge încet, încet.

Ssss…încă citesc ,,Citeşte-mi”:

,,…M-apasă imposibilul din clipă,

Seninul ce părea cândva firesc;

Citeşte-mi gândul ce-mi explică

Că toate se întâmplă pentru că te iubesc.”

Femeia la 40 de ani ascultă muzică şi poezie cu Silvan Stâncel şi Ovidiu Scridon.