Copacii care ne unesc!

Duminică.

O zi cu picuri de ploaie, cu ceşti de cafea arabică, cu multă ciocolată şi plimbări prin alte culturi şi civilizaţii. Am citit astăzi recenziile bloggerilor înscrişi în Campania vALLuntar “Mai multe cărţi, mai multe şanse”, iniţiată de Grupul Editorial ALL cu spijinul ROMSILVA şi am lăsat câteva comentarii. Mâine voi definitiva lista mea de prieteni scriitori.

Mesajul celor de la Editură m-a determinat să stau astăzi mai mult timp pe reţeaua de socializare,  pentru a le spune prietenilor că ,, pentru o recenzie şi 15 comentarii, bloggerul primeşte un copac pe care îl va planta într-un loc ales de el (are bineînţeles şi opţiunea de a-l lăsa în grija noastră). Dacă o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri şi, la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA. Şi pentru că nu vrem ca nicio recenzie sau comentariu să fie în zadar, am hotărât să adunăm şi comentariile de la recenziile care nu adună 15 comentarii şi, la fiecare 20, să mai plantăm un copac.” Eu vreau cât mai mulţi copaci în Mediaş.

Ştiu deja că suntem 3 bloggeri  din oraş, care anul acesta vom citi şi vom scrie pentru cei dornici de lectură. Feri Teglaş este unul dintre ei şi primul comentariu a venit din partea lui. Mulţumesc.

Am primit comentarii de la oameni dragi. Unii au citit cartea, alţii nu, însă fiecare a reuşit să scrie cuvinte de curaj şi să înţeleagă experienţa Corinnei în Kenya. Eu ştiu menirea ei şi am căutat să dau răspunsuri celor care aveau urme de îndoială asupra modului ei de a privi viaţa. Nu m-am pus în locul ei, pentru că fiecare înţelege dragostea la prima vedere într-un mod diferit. Însă durerea ei, gelozia masaiului Lketinga, bolile care au doborât-o de multe ori nu au făcut decât să o întărească pentru lumea în care trăim. Şi lumea noastră e mult mai complicată decât cea a masailor, însă nu avem curajul să o scriem sau să o recunoaştem în faţa tuturor.

A fost o zi plină şi în final, Renu a reuşit să scrie un comentariu. Povestea despre el, familia lui, copiii minunaţi, legătura cu Corinne este exact ce aveam nevoie. Incredere şi ajutor. Putere să îmi duc proiectul până la capăt. ,, I am happy about reading the white masaai and I join the campaign of planting trees and I promise to plant ten ten trees at Barsaloi.”

Aşa sună promisiunea lui şi îi mulţumesc.

Închei aici şi mă retrag să citesc ,,Adio, Africa”. Corinne mă aşteaptă cu noi dezvăluiri. Voi prelua copacul de pe pagina ei de  Facebook şi îmi voi face planul cum să ajungă pachetul meu pentru copilaşii lui Renu.

Primul meu copăcel va fi plantat în Mediaş, în luna aprilie. Lângă el vor veni alţii, după ce primesc comentariile pentru cele 5 cărţi alese, despre Africa.

Mulţumesc.

Somn uşor.