Sâmbătă seara, citeşte: ,,Africa, dragostea mea”

Vreau să plantez încă un copăcel  în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul.

Am ales în această seară să vă scriu despre ultimul  volum  scris de Corinne Hofmann, apărut în Editura ALFFA în anul 2012. Cartea ,,Africa, dragostea mea”, face parte din colecţia de ,,Cărţi adevărate”, exemple de viaţă, cărţi care te remontează după ce le citeşti şi îţi schimbă modul de a gândi şi visele.

Am ajuns la cartea a patra scrisă de Corinne Hofmann şi vreau să împărtăşesc emoţiile trăite alături de oamenii din Kenya şi din Namibia. Poveşti extraordinare de viaţă au fost descoperite de această autoare, în călătoriile prin Africa şi trebuie să vă mărturisesc că am aşteptat să treacă mulţi ani, până când Napirai să-şi întâlnească tatăl masai.

Pentru mine, această carte ,,Africa, dragostea mea” este o carte a curajului, în care oamenii din Kenya te învaţă cum să supravieţuieşti într-o lume plină de sărăcie, cum să accepţi şi să înţelegi ajutorul primit din partea organizaţiilor de caritate.

După o călătorie cu prietena ei, în India, Corinne zboară în data de 15 mai 2009 la Windhuk, Namibia.  Face diferenţa între femeile Himba şi cele Samburu. Am participat cu emoţie la un dans sălbatic al femeilor Himba care trăiesc în nordul Namibiei. Un material despre acest dans, am scris în perioada sărbătorilor de iarnă, de aceea voi trece repede peste distracţia acestor femei şi descopăr noi provocări în Kenya.

La sfârşitul lunii februarie 2010, Corinne ajunge în Nairobi, capitala Kenyei. Transformări la tot pasul o încântă. Găseşte multe maşini, magazine, nu se vede nicăieri gunoi şi descoperă că interdicţia oficială de a fuma este eficientă. La hotel, femeia de serviciu vine zilnic, iar paznicul câştigă între 80 şi 120 de euro pe lună. Sunt prezentate peste 10 poveşti de succes ale unor oameni care credeau că Dumnezeu nu există şi că vor trăi mereu în ghetou, furând, prostituându-se sau având parte de violenţă. Însă Dumnezeu îşi trimite pe pământ îngeri care să-i salveze din sărăcie, să le arate calea şi să-i înveţe să lupte pentru existenţa lor.

Mă opresc doar la două proiecte, care m-au marcat în mod deosebit.

Proiectul organizaţiei franceze Solidarités, care-i învaţă pe oameni să planteze legume în saci mari de plastic, umpluţi cu pământ. În ghetou nu există supraveţe verzi, de aceea, marea grădină verde, Grădina din Eden, aş numi-o eu, este o oază de bucurie şi emoţie pentru aceşti oameni, cărora li s-a dat o şansă să vândă ceea ce produc şi să-şi câştige existenţa. Acest proiect prezentat tinerilor care cerşesc, fură sau se droghează are succes şi schimbă vieţile celor care au încredere.

Proiectul Mathare Youth Sports Association (MYSA) este adresat fotbaliştilor. Aceşti jucători provin în majoritate din ghetouri, au fost propuşi de 2 ori pentru Premiul Nobel pentru pace, câştigă între 100 şi 300 de euro, iar după antrenamente, ei sunt modele pentru tinerii din ghetou. Impresionant este faptul că, ei prestează diverse munci în folosul comunităţii, îngrijesc bătrâni, merg la conferinţe despre protecţia SIDA, vizitează tineri în închisori şi iau parte la acţiuni de curăţenie în ghetou. Îşi doresc să joace fotbal în Europa, pentru a câştiga bani, pentru a reuşi să construiască în Kenya  şi să-şi ajute familiile.

Interviurile Corinnei te incită să mergi acolo, să vezi cum acei oameni s-au ridicat din mizerie, să-i ajuţi pentru a contribui la educaţia şi cultura lor.

Cel mai aşteptat moment este întâlnirea masaiului Lketinga cu fiica sa, Napirai, după aproape 20 de ani. Schimbul de gânduri, de vise, de întrebări şi de emoţii colorează tabloul familiei africane. James, fratele mai mic al lui Lketinga doreşte să construiască o casă albă în Barsaloi, pentru a-şi aminti mereu de ajutorul Corinnei. Napirai se bucură de fiecare minut petrecut în compania bunicii, a rudelor şi a copiilor din Barsaloi care aleargă după ea, pentru a primi dulciuri.

Napirai dezvăluie despre călătoria sa în Africa:

,,Sunt atât de bucuroasă să am o familie atât de caldă. Această vizită mi-a depăşit toate aşteptările. Întâlnirea cu tatăl meu a fost unul dintre cele mai importante momente din viaţa mea şi sunt foarte recunoscătoare pentru ea. Nu ştiu ce va aduce viitorul, dar ştiu că această călătorie m-a făcut foarte puternică. Şi ştiu acum ce oameni iubitori am în spate.” 

Această carte nu este o poveste de iubire, de curaj sau de călătorii. Are şi un scop umanitar, deoarece prin cumpărarea ei putem oferi un mic sprijin Asociaţiei Kenya Masai albă.

Sunt fericită să pot sprijini aceste proiecte,  deoarece am cumpărat mai multe cărţi pe care să le dăruiesc  prietenilor, în semn de apreciere. Mă bucur pentru că au lăsat un comentariu la recenziile scrise şi  vor contribui la plantarea copăceilor în Mediaş.

Acest articol este scris în Campania vALLuntar ,,Mai multe cărţi, mai multe şanse!” prin care Grupul Editorial ALL încurajează lectura şi sprijină voluntariatul, cu sprijinul ROMSILVA.

(Visited 1.316 times, 1 visits today)
Avatar photo

Antonela Barbu

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea și imaginația! Susțin educația și organizez ateliere de public speaking pentru copii. Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !

38 comments

  • Emoţionantă poveste, mulţumim că ai împărţit cu noi fragmente preţioase din ea, o adevărată lecţie de viaţă. Ne vedem la plantat copaci!

  • o carte foarte-foarte interesanta care ar trebui citita si „traita” de multi
    multumim pentru recenzie si spor la plantat copacei

  • Alta poveste, alt gand pentru un copacel. Africa, Africa …
    cu peisajele ei si cu oamenii ei interesanti…
    Succes,
    Juan

  • Cartea e interesanta,dar ar merita traita!Eu momentan sunt aici,in Africa in Johannesburg! Sunt in vizita la tatal meu,pe care nu l-am mai vazut de 20 de ani deci este ceva inedit.
    Ce am aflat pana acum,este ca aici sunt 11 limbi oficiale,pentru ca fiecare om sa aiba drepturi,ceea ce mi se pare democratic!
    Oamenii sunt altfel,zambesc tot timpul,chiar daca au trait asa cum ai zis,in ghetou,zambesc si vorbesc frumos,chiar daca viata e grea pentru unii!
    Ceva ce mi s-a parut interesant este ca cerul este altfel, este mult mai albastru,iar aici poate sa fulgere extraordinar de tare si in 5 minute e soare puternic,soare care nu dispare prea des din peisaj,natura ca si oamenii!Nemaivorbind de animale,care sunt o mare varietate,in toate culorile,absolut senzational!Simti ca traiesti!Sunt impresionata de grija mare pe care o au fata de animale,fata de vegetatie,respectul acordat pentru fiecare om,indiferent cine esti,ce esti,de unde esti,ce limba vorbesti,nu conteaza,totul e respectat,organizat.
    Aici,chiar si cei care stau in zona rurala,cei care nu au ce sa manance,copii lor sunt obligati sa mearga la scoala,le ofera si mancare,din banii guvernului,ceea ce mi se pare un lucru extraordinar!Asa le da si lor o sansa,unii ajung sa invete si ajung cineva,altii nu,dar asta depinde de ei!Sunt multe de spus dar ma opresc aici!
    In concluzie,Africa e o tara cu multe resurse din toate punctele de vedere.Si foarte frumoasa!Trebuie vazuta si inteleasa!
    Succes cu proiectele!

    • Multumesc mult de tot, Monica. Este extraordinar ce ne impartasesti. Te astept sa scrii in aceste zile si la celelalte recenzii. Da, intr-adevar, Africa trebuie inteleasa! 🙂

  • Citesc, citesc si descopar povesti noi, pline de emotii, iubire, curaj si oameni.
    E total diferit fata de imaginea ce o aveam in minte despre Africa! Foarte frumos! 🙂

  • Am invatat de mica ca cartea e importanta, ca te invata multe. Sunt unele carti care, asa cum ai precizat si tu, iti schimba felul de a gandi si care te impresioneaza foarte mult, ca si aceste carti ale Corinnei. O sa ma interesez de unde pot sa iau aceste carti, pentru ca recenziile…doar mi-au facut pofta de citit:). Succes la plantat.:)

  • Mi-a placut enorm recenzia ta, povestirea, implicarea, tot tot – ma alatur si eu cu un comentariu care sa te aduca mai aproape de inca un copac plantat:)

  • poverty is not the hinder of life in kenya ,people belive they will fight to see another day in the name survival,in the book review parental love is constantly a God given love,that`s why you we saw Napirai travelling all the way with her mother from europe to the remote part of kenya in search of her father.love goes beyond the colour of the skin.

  • draga mea Anto….daca te pricepi la ceva f f f f f bine….e sa inciti lumea la CITIT!!! trebuie neaparat sa ajung pana la tine sa-mi procur aceste carti!!

  • Viata si iar viata, in diferite ipostaze. Unii alearga dupa bani si putere, altii dupa apa si mancare si deloc de neglijat cei ce alearga sa isi gaseasca sufletul pierdut in alta viata, in conjuncturi dureroase, prin evenimente de nedezgropat din amintiri. Majoritatea alearga dupa ceva fizic sau sufletesc, dupa cineva palpabil sau din propriile inchipuiri si dorinte. O fuga continua, o cautare acerba, prin zgomotul neincetat al vietii, prin sperante, dorinte si vise. Cei prezenti in carte au mostenit si invatat sa se bucure de lucrurile mici, sa aprecieze un rasarit de soare, sa zambeasca prafului ce se ridica sub apasarea lenesa a piciorului, sa iubeasca libertatea cerului ce li se ofera neincetat din gura colibei in care au luat viata. Prin comparatie, noi cei ce traim in era tehnologiei si a oportunitatilor nelimitate am uitat sa zambim, am uitat sa iubim, avem doar disperarea, agitatia si ignoranta. Probabil o mare parte dintre noi, cei tehnologizati va trebui sa ne nastem inca o data intr-o tara precum Kenya pentru a stii sa traim, pentru a putea zambi sincer, pentru a imbratisa adevaratele comori ale vietii…

    • Ai dreptate, Gabi. Putem merge in aceasta tara pentru a face voluntariat si pentru a ne schimba modul de a gandi. Este usor sa oferi ajutor acolo unde este nevoie si sa ai parte de zambete colorate. Multumesc.

  • Trairi si momente deosebite!Trepte ce sunt urcate din iubirea pentru Africa!Emotii ce coplesesc cititorul la intalnirea fiicei cu tatal sau. O alta lume cu alte semnificatii, dar in cadrul ei primeaza dragostea!

  • Dupa anii petrecuti in Africa,iata ca eroina noastra se hatareste sa plece acasa ,in Elvetia.M-am intrebat ,dupa ce am citit cartea ,oare a crezut ca si-a gasit marea iubire.Sa renunti la tot,sa induri toate calamitatile naturii,sa te speli o data la nu stiu cat timp,sa faci dragoste in niste conditii inumane ,sa te imbolnavesti de malarie..oare asta se numeste dragoste.Va intreb pe voi care ati citit ati renunta la tot.Pentru ce?Fiica ei Napirai este cea care ii va aduce aminte de clipele petrecute in junga Africana.Prefer “jungla”birocratica .Va invit sa cititi “ADIO,Africa.

    • Frumos spus, Tatiana. Dar, dragostea uneste destine, iar conditiile in care traiesti si trebuie sa te adaptezi, te pun la incercare.Iti trebuie curaj mult. Sa nu uitam totusi ca, Corinne a renuntat la viata sa din Elvetia.

  • Am realizat emisuni cu voluntari care au fost in Africa.Am ramas impresionata de curajul lor de a face fata greutatilor,de a incerca sa-i civilizezi pe acesti oameni.Ei asteapta si se bucura de o farfurie cu mancare.Asa a inteles si eroina noastra Corinne sa-i ajute, sacrificand o lume civilizata pentru un strop de iubire. Daca a reusit, veti afla doar citindu-i cartile.

©Antonela Sofia Barbu

About me

Sunt Antonela Sofia Barbu si te invit la o călătorie în care să îți cultivi creativitatea, să te bucuri de imagini frumoase și să zâmbești ! Acceptă Provocările Sofiei în fiecare zi !